direstraits: [stud_rei] Declanseaza fiara din tine: Fluxogenics

Declanseaza fiara din tine: Fluxogenics

"Spiritul lupului nu este rau, daca omul care il gazduieste nu este
rau. Si e minunat sa fii un lup, nu? Puterea fara vinovatie,
dragostea fara indoieli…" Dr. Vijay Alezias in filmul Wolf

Ati incercat vreodata sa va inchipuiti ce inseamna sa fii un lup? Ce
fel de perceptii, de senzatii, de ganduri ar putea sa aiba in timp
ce alearga, sta la panda, sfisie o prada, isi cauta partenera, are
grija de puii lui? Reusim sa ne imaginam un lup cu indoieli? Cu
framantari? Un lup care se simte vinovat in timp ce vineaza hrana
pentru familie? Sau care isi face probleme etice in timp se se lupta
pentru domeniul haitei, sa atinga starea de alpha male?

Greu de imaginat, nu-i asa?

Figura lupului are o semnificatie foarte speciala pentru mine, si
poate intr-o zi, daca o sa gasesc starea de spirit potrivita, o sa
vorbesc despre asta. Dar acum ma intereseaza numai sa demonstrez ca
anumite trasaturi psihologice cu care ne luptam zilnic (stres,
anxietate, indoieli, dubii, amanari, framantari, blocaje de toate
felurile) din punctul de vedere al unui animal nu au nici cel mai
mic sens.

Un animal, ca orice sistem de fapt, vrea numai sa supravietuiasca si
sa se reproduca, are toate intrumentele sa atinga acest scop, si le
foloseste la maxim. Orice dubiu, rigiditate, blocaj nu poate decat
sa aduca o scadere a performantei si in consecinta o scadere a
sansei de a supravietui si a se reproduce.

Am citit articolul Corinei despre starea de flux, care e un rezumat
foarte bun al muncii profesorului Csikszentmihaly si despre care am
scris si eu acum un timp.

Am o mare admiratie pentru prof. Csikszentmihaly, care a cercetat
aceasta conditie psihofizica - flow state - in ultimii 30 de ani, si
am citit buna parte din lucrarile si cartile lui; totusi mi se pare
ca nu are curajul sa treaca pragul peste care ideile lui ar fi intr-
adevar revolutionare. Adica, se limiteaza a descrie starea de flux
ca pe ceva extraordinar si de performanta, fara sa inteleaga ca de
fapt este o stare absolut naturala, de fapt cea mai naturala.

Ce vreau sa spun cu asta: in ciuda perceptiei de sine ca un "eu",
creierul este de fapt compus din multe parti diferite. Chiar daca
vrem sa facem o impartire extrem de elementara, avem de-a face cu
notiunea popularizata a emisferelor cerebrale dreapta/stanga
(intuitiv/rational, simplificand la maxim); apoi, mergand spre
centru gasim creierul emotional si apoi cel mai vechi, cel
reptilian. Fiecare dintre aceste parti e compusa la randul ei dintr-
o o cantitate spectaculoasa de proceduri COMPLET AUTOMATE care ne
determina comportamentul.

Aceste proceduri functioneaza perfect, si ne-au permis
supraviutuirea si reproducerea pentru milioane de anii, pana cand a
inceput sa se cladeasca structura sociala a omenirii si intre timp
sa se formeze constiinta rationala si, dintr-o data, anumite
strategii, extrem de eficace in jungla, nu mai erau potrivite pentru
viata sociala: iata ca nu ai voie sa omori, sa bati, sa furi (cel
putin, in teorie...).

Asa, ne trezim azi cu un creier care este echipat aproape in
totalitate pentru supravietuirea in jungla, si cu o parte extrem de
mica care incearca sa-l stapineasca cum poate si sa spuna ca anumite
actiuni nu sunt corecte. Asa, iata constiinta morala. De fapt,
intregul parcurs educativ are ca scop de a transforma un potential
criminal si serial killer (asta este un copil de doi ani...), intr-
un om in stare sa traiasca civilizat impreuna cu ceilalti.

Un pic merge, un pic nu. Ajunge sa ne uitam la stiri pentru a
intelege ca de multe ori rezultatele cam lasa de dorit. Totusi, cel
putin un rezultat este cert: un conflict permanent intre ce ne spun
partile mai vechi ale creierului si partea noastra cea mai
proaspata, adica cea rationala. Rezultatele le percepem zilnic: vrem
un lucru si facem altul, ne trezim blocati in stress, frica,
indoieli, framantari, nu stim ce vrem, si de multe ori ni se pare ca
avem spiridusi in cap care ne imping spre un comportament pe care
suntem siguri ca il vom regreta.

In toate astea, mintea rationala – fiind cea pe care o "stimam" cel
mai mult - se baga oriunde, si mai ales unde nu trebuie, impiedicand
de fapt functionarea eficienta a creierului. Adica, se poarta ca
acei sefi – ii stim cu toti – care se plimba prin angajati si baga
nasul in activitatea lor, cu rezultatul de a incurca munca la maxim
si de a bloca eficienta si productivitatea.

Sunt constient ca am incercat – nu stiu cu ce succes - sa rezum in
niste randuri un intreg curs de psihologie evolutionara, dar era
necesar pentru a explica mai bine ce inteleg eu prin stare de flux:
o situatie in care partea superioara/rationala fixeaza un obiectiv,
si apoi se da deoparte si lasa acele parti ale creierul care sunt de
milioane (da, milioane...) de ori mai eficiente in munca lor decat
partea rationala, sa isi faca treaba si sa isi atanga scopul fara
interferente inutile.

Si asa avem dintr-o data indeplinite toate conditiile de obiectiv
clar, relaxare, detasare, satisfactie samd. care definesc starea de
flux.

In artele martiale, unde eficacitatea trebuie sa fie maxima, cea mai
mare parte a antrenamentului e indreptat exact spre acest rezultat:
razboinicul sa fie in stare sa declanseze toata agresivitatea si
furia spre dusman fara cea mai mica gandirea critica care ii poate
micsora performanta, mai ales stiind ca orice greseala ar insemna
moartea.

Poate nu e ceva care ne place sa auzim, dar asa suntem noi, ne place
sau nu, si asta ne-a permis supravietuirea pana acum: in filmele lui
Walt Disney lupul e cel rau si purcelusi sunt cei buni; in natura,
fiecare incearca pur si simplu sa isi indeplineasca rolul.

In concluzie: starea de flux nu este decat starea de maxima
eficienta, starea in care orice animal din jungla trebuie sa fie
daca vrea sa manance si sa nu fie mancat, o starea de focalizarea
asupra obiectivului si in care toate partile creierului si ale
trupului functioneaza in sinergie perfecta fara sa fie blocate de
ganduri si indoieli inutile.

In timp ce partea rationala – pe care nimeni, bineinteles, nu vrea s-
o excluda - trebuie sa isi faca treaba pentru care a fost creata,
adica alegand obiective potrivite cu viata noastra civilizata si nu
incurcand eficienta creierului.

Evident, mai usor de zis decat de facut. Dar niste tehnici preluate
tocmai din artele martiale pot sa se dovedeasca extrem de utile in
acest sens, chiar pentru scopuri mult mai pasnice si cotidiene.

Am muncit mult in ultima perioada pentru a gasi printre aceste
tehnici pe cele mai usor de folosit si de predat la cine nu are un
background specific, le-am ordonat intr-un sistem pe care am vrut sa-
l numesc "Fluxogenics" (adica, care induce starea de flux) si le voi
prezenta in public intr-un timp scurt. O sa va anunt.

Intre timp, oservati-va un pic, si tineti cont de ce v-am zis:

- Cate dintre ganduri au un adevarat folos? Stresul si anxietatea
servesc la ceva? Indoielile ajuta?
- Criticile imbunatatesc performanta? Sau toata constructia asta
rationala – pe cat de minunata cand e folosita la momentul potrivit –
nu este decat blocajul cel mai mare pe care il avem in viata
noastra?
- Cel care ne da permanenta senzatie ca suntem dusmani nostri cei
mai puternici?

Asa, de fiecare data mintea noastra incepe cu vorbitul ei obsedant,
hai sa na imaginam un moment daca am fi lupi care alearga dupa o
prada... puterea fara vinovatie... dragostea fara indoieli... nu
suna rau, nu?

Vinatoare placuta...

de Bruno Medicina
sursa: http://www.damaideparte.ro